“Oamenii vor vedea doar ceea ce sunt pregatiti sa vada” – Ralph Waldo Emerson
Ziua 1
Sa incep cu putina istorie…La inceput Nepal era, ca si acum, o singura tara. La un moment dat, un rege care avea trei fii a impartit acest regat in trei si asa au aparut cele trei orase regale: Patan, Kathmandu si Bhaktapur. Desigur ca, dupa ceva timp, un alt rege a reusit sa cucereasca si sa reuneasca cele trei orase. Iata de ce fiecare oras este „gazda” unui palat regal si fiecare oras are o piata centrala plina de temple numita „Durbar Square”. Kathmandu a fost ales ca si capitala, dar Patan nu este cu nimic mai prejos si, ca o curiozitate, cele doua orase sunt despartite doar de un rau.
Acum, daca m-ati intreba ce inseamna Nepal, v-as spune asa: lasati deoparte teama susurata de zvonurile despre pericolele de aici, deschideti ochii si narile (in privinta narilor cateodata puteti sa le inchideti putin) si veti privi, veti auzi si veti simti lucruri pe care un european n-a mai avut ocazia sa le traiasca!
Desigur ca veti vedea mizerie, dar din mizerie se inalta lucruri minunate; veti mirosi cateodata „arome” pestilentiale, dar adevaratele arome ale templelor si mancarurilor va vor duce in alta lume; veti simti mila si tristete pentru oamenii de aici dar, peste toate, vraja locurilor, puterea si zambetul oamenilor va vor umple sufletul de un singur si mare sentiment: fericirea de a fi aici.
Patan, Nepal
a fost primul oras in care am intrat. I se mai spune si Lalitpur, e locuit de aproape 160.000 de oameni si este considerat si orasul artelor. Este inconjurat de 4 mari stupa construite de imparatul indian Ashoka acum 2250 de ani, cand a venit in pelerinaj (stupa – constructie de piatra plina, adica fara incaperi).
Ce am vazut? (turistic sau nu)
1. Golden Temple – Hiranya Varna Maharinar – pagode de 3 etaje, construit in secolul XII, inchinat lui Buddha si unde nu se intra incaltat
3. Templul lui Krishna – Krishna Mandir construit in secolul XVII de catre regele Malla si este plin de scene sculptate din Ramayana si Mahabharata
4. Trafic imposibil: volan si sens englezesc, adica imposibil, aglomeratie imposibila, fara semne de circulatie (singurul semn este cel de parcare interzisa), fara reguli, vreo 2 semafoare, in rest o placere plina de gropi, caini, vaci, oameni, biciclete etc.
5. un pomelo
6. o „fantana” publica de la care curgea o apa destul de maro (eu eram cu Evian-ul in rucsac, costa vreo 3 USD)
- un bun prieten si coleg in ale meditatiei transcendentale, imbracat in portocaliu, culoare sfanta. A se observa ca eu eram in rosu, culoarea bucuriei
Kathmandu, Nepal
1. Kumari este o fetita, intruchiparea unei zeite care aduce prosperitate orasului; aceasta fetita, incepand de la varsta de 3-4 ani si pana la primul ciclu (cand este aleasa alta) este tinuta inchisa, primeste educatie si este scoasa o data pe an pentru a aduce bunastare oamenilor; in rest, daca vrei sa o vezi, ea apare o data pe zi la un geam al casei in care este tinuta si atunci toti i se inchina, spunand Namaste (facui si eu la fel)
2. Kathmandu tower, construit in 1770, are vreo 9 etaje
3. Big Bell – Tago Gan, construit in 1797 si bate o data pe an
4. Kah Bhairar – imagine mare in piatra a lui Shiva intr-o actiune distructiva
5. Statuia lui Hanuman, regele maimuta
6. Taleju Temple – deschis o data pe an, cand se fac aici sacrificii animale
7. Kasthmandap – templu deschis imens, construit dintr-un singur copac
8. Un prichindel care a castigat de la mine 5 rupii si s-a bucurat cat pentru 100
9. Monkey Temple – botezat asa de catre hipiotii din 70 care cica erau multi aici si toti foarte „afumati”; un templu superb, cu o stupa imensa si, intr-adevar, cu o groaza de maimute in jur.
Ziua 2 in Nepal – spirit si moarte
Cea mai tulburatoare zi din Nepal a inceput destul de putin promitator, cu un mic dejun englezesc cu pronuntate tente indiene (porridge, omleta, fasole boabe, tocana de cartofi, carnaciori etc., dar toate aveau un puternic gust indian) – hotelul era populat 99% cu indieni.
Sa trecem la cele trei obiective:
1. Bouddhanath Stupa – este situata la aprox. 5 km nord-est de centrul orasului Kathmandu si este cea mai mare stupa din Nepal (ca intindere pe orizontala si verticala). Este un important centru budist Mahayana, loc de pelerinaj, si figureaza pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO inca din anul 1979.
Mai presus de aceste detalii tehnice, Bouddhanath Stupa e o oaza de liniste si de lumina, protejata de tumultul strazii de cladiri cochete dispuse in cerc de jur-imprejur. Nimic in interiorul cercului magic nu aminteste de zumzetul infernal al orasului si nici de mizeria in care se zbat in cotidian nepalezii.
2. A doua oprire este la Pashupatinath, templu hinduist dedicat lui Shiva. Pe malul raului sfant Bagmati au loc zilnic numeroase ceremonii de incinerare.
Si azi sunt patru-cinci ruguri pe care procesul de incinerare este mai mult sau mai putin avansat. Cadavrele sunt invesmantate in alb, sunt inconjurate de trei ori cu tortele aprinse, dupa care incep sa arda, focul fiind asezat mai intai pe gura. Sunt ruguri ale bogatilor si ruguri ale saracilor, dar finalmente cenusa tuturor e aruncata in apele tulburi ale aceluiasi rau.
La marginea drumului, se vad mici pietre si aflu ca sunt funerare: copiii si preotii hinduisti nu sunt incinerati, ci inhumati.
O scoala de stat:
Bhaktapur, Nepal
Oras vechi, plin de istorie.
Am luat un pranz superb intr-un restaurant mai mult decat fermecator:
Centrul orasului:
O scoala de pictura (tanka):
Ziua 3 in Nepal – ziua vietii
A inceput promitator. La micul dejun am avut placerea de a comanda omleta cu bacon, fulgi cu lapte si ceai, deci un mic dejun regal. Apoi, dupa o mica escapada prin traficul de cosmar (din nou biciclisti, motociclisti, camioane hipioate, taxiuri ciudate si in general masini vechi de peste 30-40 de ani; o masina noua ajunge pe la 40-60.000 USD cu taxe, un jeep pe la 120.000) m-am indreptat spre obiectivele menite sa ma scoata din citadinul prezent si de odinioara: trei sate vechi Newari (Bungamati, Khokana si Kirthipur) risipite pe dealuri care ofera o priveliste frumoasa asupra vaii Kathmandu si orezariilor.
Dealurile din fundal au peste 3000 m si ni s-a subliniat ca e vorba despre dealuri, nu munti, in ciuda altitudinii lor ametitoare; pentru nepalezi, „munti” sunt numai cei cu cele vesnic inzapezite.
De la ghid: „este interzis sa cultivi marijuana, dar ea totusi creste”
Ati vazut o scoala publica, iata cum arata si una privata: concluziile le trageti singuri.
Lana este prelucrata pe stradute „venetiene”
Kirthipur este locul unde a inceput reunificarea celor trei regate din Valea Kathmandu, cucerit cu greu dupa trei asedii de catre regele care a avut initiativa reunificarii. Localnicii invingatori in primele batalii au expus armele dusmanilor pe un templu hindus dedicat lui Shiva. Dupa cucerirea satului, regele a ordonat ca urechile si nasurile invinsilor sa fie taiate. De aici si explicatia etimologica a denumirii (kirthi- fara nas).
Si, ca sa incheiem turul zilei cu ganduri bune, iata si o nunta, mai precis momentul in care mireasa paraseste caminul copilariei:
– formatia canta in fata;
– masina mirilor, impodobita:
– o mireasa plansa
– un mire calm si mandru.
Bye, bye, Nepal, ne vedem in Tibet, acoperisul lumii!!!!
