Si acum inchipuiti-va o caldura ciudata, intr-o luna decembrie, cu cateva zile inaintea Craciunului, intr-o tara saraca din inima Indochinei, printre elefanti si maimute, printre vanzatori de banane si ananas, intr-o atmosfera incarcata de miresme culinare greu de descifrat de catre un european fan sarmale si mititei, incarcata de istorie si casa uneia dintre minunile lumii, Angkor-Wat. Poate v-ati prins ca in aceasta tara nefiresc de frumoasa traieste un popor nefiresc de sarac, frumos si plin de umor.
Nu se poate sa nu iubesti acele locuri si acei oameni, nu se poate sa nu zambesti atunci cand te gandesti ca inainte de a pleca acolo toti ti-au spus ca pleci la “mizerie”, nu se poate sa nu-ti intre in inima si suflet zambetul copiilor de acolo, seninatatea adultilor, linistea eterica a templelor, aromele mancarurilor pline de lemon grass si curry.
Cambogia ne-a intampinat cu 30 de grade si un aeroport mic dar extrem de cochet si frumos.
Primul sentiment pe care l-am avut, asezat la coada de la viza laolalta cu americani, rusi, nemti, italieni, surinamezi, chinezi, japonezi, francezi etc. a fost de cotropitor. Parca o ceata de straini dadea navala peste cambogieni.
Al doilea sentiment a fost de neliniste cand din linistea aeroportului am intrat direct in iuresul nebun al traficului si din tuk-tuk mi-am dat seama ca n-as fi niciodata in stare sa conduc pe acolo, mai ales ca n-am vazut decat 1 semafor tot drumul pana la hotel, iar motocicletele si bicicletele o luau cam pe unde voiau si cum voiau.
Dar sa o luam metodic…
Siem Reap (poarta catre Angkor-Wat)
Este, intr-adevar, un imens “dormitor” pentru cele 2 milioane de turisti anual care viziteaza Angkor-Wat, plin de hoteluri si pensiuni, de magazine de souvenir-uri, de carciumi, restaurante si tarabe stradale care gatesc in fata ta tot felul de bunatati.
Piata centrala este imensa si uimitoare.Tricourile cu temple, reproducerile dupa acestea, fructele, carnatii afumati, gastele afumate, carnea proaspeta, verdeturile, legumele… toate iti vor da la inceput impresia de combinatie intre chinezariile din Europa bucurestenilor si pietele de legume si carne romanesti. Dar, daca, ai putina rabdare vei gasi mereu ceva nou, ce n-ai mai vazut si, dupa o mica targuiala cu vanzatorul, vei pleca de acolo cu amintiri ieftine si placute. Daca nu…ai la indemana magazinele de souveniruri mari (o nemtoaica ma trimitea fericita la unul din ele de unde luase, un chilipir, zicea ea, o tampenie mi s-a parut mie, o statuie de vreo 40-50cm cu un cambogian pe care daduse 270 de dolari!!! – in coditiile in care cu vreo suta de dolari eu mi-am luat o groaza de lucruri minunate).
Mancarea
Eu ma consider un bucatar bun, dar trebuie sa recunosc faptul ca mancarea cambogiana este extraordinara. Sunt de parere ca atunci cand ajungi intr-o tara straina si vrei sa mananci bine si vrei sa fie mancare tipica acelui loc atunci trebuie sa cauti locurile in care vezi localnici mancand. Asa ca prima seara m-a gasit intr-o “maghernita” (asa ti-ar spune orice roman), departe de restaurantele facute pentru turisti (care de exemplu serveau pizza, snitzel, mancare mexicana etc.) Era un singur client european (adica alb), restul erau localnici.
(ciorba de vita cu legume, ciorba de pui cu curry si pui cu orez, ou si legume)
Si de atunci am devenit pe viata “robul” acelor mancaruriредIn primul rand ca orice ati comanda, vi se aduce separat si orez (cam ca painea la noi) fiert dar foarte bun la gust. Si orice fel de mancare este bazat pe legume. Si orice gura de mancare pe care o iei inseamna o simfonie pentru papilele gustative, inseamna o tornada a simturilor pe care, o data pornita, n-o vei mai putea opri.
Cele 3 tipuri de bere din regiune: bere Laotiana, Bere Angkor (locala) si bere Tiger (tot locala). Berea din Laos a fost o surpriza placuta (o fi fost de vina si caldura?) si o recomand.
Nu trebuie ratate sucurile de fructe. Mix-urile sunt chiar fabuloase.
Nucile de cocos verzi sunt ieftine (cu 1$ iti taie una pe loc, ii fac dop si cu un pai poti sa bei sucul si apoi poti sa ceri sa mananci si “carnea alba”) deci nu va dati in laturi. Si nu va sfiiti sa impartiti o nuca de cocos cu o maimuta insetata, doar sunteti rude, nu?
Bananele cresc la marginea drumului si sunt cam jumatate ca lungime din ceea ce vedem pe la noi.
Oamenii
Hmm…Voia buna si ospitalitatea sunt ceea ce nu vei uita niciodata. Saracia te va intrista, desigur, dar zambetul lor si frumusetea locurilor te vor face sa uiti repede.
Am vizitat lacul din apropierea orasului, cel mai mare din Cambogia si satul lacustru de pe el. Ce poti sa mai spui cand, pe o limba de pamant de vreo 2-3m, intre ape, cativa tineri jucau volei? (mingea cadea in apa de multe ori si intrau pana la brau dupa ea in apa).
Sau cand scoala era formata dintr-o singura clasa, aflata pe apa, cu pereti de plasa de sarma, la fel ca si terenul de sport.
Copiii erau cu totii speciali.Mici, frumosi si cu zambete largi, galagiosi cand te urmareau cerand cate 1 dolar si foarte nostimi cand incercai sa inventezi tot felul de motive pentru care nu le dai.
Hoteluri si case
Hotelurile erau superbe (ca de altfel tot ceea ce este pentru turisti) si pentru toate buzunarele.Am stat la 4 stele cu 50$ pe noapte camera si nu ne-a lipsit nimic (dus, plasma, curatenie exemplara, fructe in camera etc., mic dejun inclus extrem de copios), dar puteai la fel de bine sa stai la 2-3 stele cu 10-15$.
Angajatii din hotel parca erau “omul invizibil”: cum dispaream din camera, cum veneau si faceau curat, aranjau patul etc.
Casele localnicilor, in schimb, iti luau ochii.De ce?Pentru ca erau ori foarte sarace si precare, ori foarte frumoase.
Preturi si altele
De la mici in jos:
– masa – maxim 30$ pt. 2 persoane (incluzand cate 2 feluri de mancare si bauturi)
– cazare – de la 10-15$ (pensiuni) la 50-60$ la 4 stele(la 5 nu stiu ca oricum nu are rost)
– 1 nuca cocos (la Angkor) pe care ti-o gauresc pe loc si-ti pun si un pai inautru ca sa bei – 1-2$
– tricouri pe la 4-5$
– cola, pepsi, fanta etc. la cutie cam 0.75-1$
– tuk-tuk – 10-15$ pe zi pentru vizitele la Angkor-Wat, dar poate fi si 20-25 daca vreti la templele mai departate (Banteay Srei) in afara orasului
– 40 caiete + 40 creioane + 2 pungi de bomboane = 40$ (pe care le-am cumparat de la un magazin plutitor pe lac si pe care le-am donat copiilor de la scoala lacustra) asa ca mai bine le luati din oras si veniti pregatiti daca aveti asemenea idei umanitare
Nu va bazati pe duty free-ul din aeroport; e mult mai scump decat ce se gaseste in oras.
Va trebuie cel putin 2-3 zile pentru a vedea cam tot ce e de vazut (templele importante si lacul).
Daca sunteti sensibili/e la curent, luati ceva de pus pe cap dimineata in tuk-tuk, gen palarie, esarfa etc.
Multe restaurante pline de turisti afiseaza chestii ca “mancare gatita cu apa pura” – o aiureala, am mancat in locuri mai dubioase si n-am avut nimic, mancarea a fost excelenta, iar servirea prompta si ireprosabila.
Deoarece in Romania n-am gasit nimic contra tantarilor (in decembrie), am apelat la o farmacie locala; o alegere perfecta, fiindca ne-au dat ceva ce mirosea a portocale si extrem de eficient (nu stiu ce factor 30 avea) si-am scapat neatinsi de “bestii”.
Moneda lor era cam 1$ = 4000 rieli si n-o folosesc decat ei, asca ca n-are rost sa schimbati bani (doar daca vreti sa aveti amintire sau vreti sa dati pe la copiii de la temple, cum am facut eu).