“Cred ca singurul scop al vietii noastre este sa cautam fericirea.” – Dalai Lama, Tibet’s spiritual ruler
Ziua 0
Hmmm! Aeroportul din Nepal, la fel de suprinzator ca si tara. Intri in el si-i intrebi pe cei de la „Informatii” unde este ghiseul tau de check-in (asta cu 3 ore inainte, la sfatul celor de la agentie); acestia te trimit undeva si cand reusesti sa ajungi acolo esti trimis in partea opusa, la un ghiseu gol, fara niciun semn ca acolo ar trebui sa ajungi. Norocul meu e ca deja alti caucazieni erau la coada, asa ca m-am asezat linistit. Intr-o juma’ de ora era o coada destul de frumoasa de „albi”, in fata unui ghiseu pe care nu scria nimic. Alaturi, 2 cozi la fel de frumoase de nepalezi care mergeau in Bahrain si ne studiau ca Darwin pe maimute.
Dupa check-in, a venit filtrul de securitate (automat – aparat si manual – un nepalez care cauta si el vreun chilipir prin bagajele de mana; i-am “daruit” cu mare drag o bricheta care umblase prin lumea toata, sa fie primita!)
Si dupa filtru…sala de asteptare, unde am avut din nou placerea sa ma intalnesc cu “colegii” care zburau in Bahrain, placere mare pentru ei. Timp infinit de asteptare (avionul avea o ora intarziere). Incercati sa nu folositi toaleta, asteptati avionul mai bine.
Dar zborul pe deasupra Himalayei a fost perfect. Everest iesea maiestuos din nori.
Lhasa
Am reusit sa ajung in Lhasa, capitala Tibetului (mi-au luat tenperatura la toti de vreo 2 ori, am trecut prin vreo 2 filtre ale “militiei” chineze). Jeep-ul a fost ok, adica avea vreo 10-15 ani, dar se prezenta bine, soferul parea ca stie ce face, iar ghidul mi-a placut din prima. Hotelul- neasteptat de bun, poate singura problema, peste care am dat mereu in China, fiind necunoasterea limbii engleze.
Eram aproape de centrul vechi al orasului, asa ca am iesit, putin ametit (Lhasa e la 3600 m altitudine), sa arunc o privire si sa gasesc ceva de mancare. Prima impresie a fost extraordinara. Piata centrala, de langa Jorkhang Temple, era superba: flori, vanzatori de mantre si suveniruri, localnici pitoresti.
Apoi m-am “catarat” pe un restaurant care avea o terasa pe acoperis si m-am aruncat la o ciorba de iac, o friptura de miel, una de iac si ceva legume. Plus o bere Lhasa. Rezultatul : ciorba si friptura de iac- oribile, cu gustul egal cu mirosul animalului. Mielul? Poate era bun daca nu era atat de iute incat a trebuit sa-l sting cu niste linguri din sus-numita oribila ciorba. Noroc cu piersicile luate de la vanzatorii ambulanti ; am adormit totusi indestulat.
Ziua 1 – Lhasa, vechea capitala tibetana
Pentru ca manastirea Drepung era inchisa, am mers la muzeul de istorie tibetana; multe obiecte (stampile, statui..) de jad, ceva scrieri foarte vechi, ceva masti traditionale, costume populare, niste cizme de iac, o barca de iac, si tot felul de animale locale impaiate.
Dupa pranz, Jokhang Temple, poate cel mai importanta templu din Tibet. Este construit in stil indian, nepalez si tibetan. (Wikipedia pentru detalii). Fara poze in interior, m-am multumit cu cateva din curtea interioara si acoperis, de unde se vedea frumos palatul de iarna al lui Dalai Lama, Potala si piata vazuta cu o seara inainte.
In fata templului, credinciosii se rugau de zor. Inauntru, un discipol al lui Buddha parea mai cu picioarele pe pamant.
In jurul templului se afla Barkhor Street, plina de magazine de suveniruri.
Amurg pe acoperisul lumii
Am visat mult timp acest moment. Ma chema, imi soptea in urechi cu glas de…. Ulise, imi zbuciuma simturile si-mi spunea «vino si simte-ma». Si ,iata-ma, intr-o seara de iulie, in piata din fata Palatului Potala, palatul cerurilor de pe acoperisul lumii, sorbind un delicios amurg, alaturi de un steag chinez in flacari, intr-o coregrafie acvatica chinezeasca si ascultand Marsul turcesc de Mozart si Dunarea albastra (ce ironie) de Strauss.
Noaptea, Lhasa, Tibet, no comment
Ziua 2 – Potala Palace, Tibet
A doua zi in Lhasa a inceput dur. Palatul cerurilor mi-a aratat ca drumul spre rai nu e chiar usor. Potala s-a lasat greu cucerit. 400 de trepte, pornind de la 3600m nu e putin, dar privelistea de sus e frumoasa si, spre marea mea mandrie, niciun pensionar nu a reusit sa ma intreaca pana sus (lupta a fost acerba, insa).
Apoi, din nou un loc sfant – Manastirea Sera
Dupa ce am admirat o mandala facuta din nisip
si manastirea (no photos), m-am oprit intr-o curte interioara unde calugarii tibetani se strang in fiecare zi timp de 3 ore si repeta si isi pun intrebari unii altor pe teme budiste.
Ziua 3- Lacul cerului, Nam-tso
“Drum lung, 5 ore”, mi-a spus ghidul. “Ploaie”, mi-a spus cerul. “Nerabdare” batea in inima mea. “Neliniste” imi spunea mintea. Nam-tso, unul dintre cele trei lacuri sacre din Tibet, aflat la 4718 m, era un punct important pentru mine si era necesara vremea buna. Drumul a fost, intr-adevar, lung. Vremea pana acolo, urata. Pe drum, iaci care umpleau podisul si o trecatoare, La-ken-la, aflata la 5190 m.
Ningea, dar ghidul s-a dovedit un adevarat Nostradamus pentru ca, ajuns la lac, ne-a spus senin « First lunch, then the sun come ». Si asa a fost. Pozele nu au nevoie de comentarii.
Oare cine ar fi crezut ca biliardul se poate juca si la 4700m ?
Drumul de intoarcere a fost presarat cu oi, capre si vulturi mari cat 3 curcani americani.
Inapoi in Lhasa, o mica vizita prin piata. Legume multe, o bucatarie ambulanta, unt de iac, condimente, soldati chinezi la intersectie si, din nou, carne de iac.
Ziua 4 – Gyantse, Shigatse
Am parasit Lhasa cu destinatia Gyantse si apoi Shigatse.
Yamdrok Lake – al doilea lac sacru din Tibet pe care l-am vazut, la peste 4000 m – uimitor
Drumul m-a dus prin vai glaciare pline de culturi de rapita (bali in tibetana) si grau, sub un cer nemaivazut.
Ghetarul Kharola, Tibet, 5560m.
Manastirea Pelkhor Chode, Gyantse.Aici am platit taxa extra pentru a face poze
Chestiile colorate sunt din unt de iac
Statuia principala a manastirii este Buddha Sakkyamuni (exista reprezentari ale lui Buddha pt. trecut, prezent, viitor, medicina, intelepciune etc.)
Assembly Hall, locul unde se strang calugarii sa se roage
Am ajuns in Shigatse destul de obosit, dar hotelul era ok si cu un restaurant foarte bun.
Ziua 5 – Tashi Lumpo Monastery
Am inceput cu Tashi Lumpo Monastery (« tot norocul si fericirea s-au adunat aici”, in tibetana), fara ghidul care era la coada pentru permisul de Everest.
Este un orasel in miniatura, cu stradute inguste si cu copaci spectaculosi
Un semn cunoscut
Ziua 6 – Everest
Nu exista recompensa mai mare pentru un calator purtat prin praful stratosferic al Tibetului, sub nori care taiau orice urma de speranta ca se va putea vedea muntele (vara norii acopera Everestul), pe sosele rudimentare, intr-un jeep incomod, cu un sofer care de vreo 3 zile avea aceleasi haine de schimb, adica cele de pe el, nu exista recompensa mai mare, ziceam, decat aceea de a zari toata culmea muntoasa a Himalayei, cu Everestul in mijloc.
Si, cu cat m-am apropiat mai mult de Tibet Everest Base Camp, muntele mi s-a dezvaluit in toata splendoarea lui.
Ziua 7 Everest – granita cu Nepal
Am lasat in urma Everest-ul atat de primitor si, sub acelasi cer magnific, am coborat spre granita cu Nepal.
Zhangmu, orasul de granita este asezat pe treasele unui deal de 2500m, iar atunci cand musonul ajunge aici te simti cu adevarat cu capul in nori:
Granita intre China (Tibet) si Nepal este un pod, Podul Prieteniei:
Nepal … alta poveste