Continuam acum prin Siria din timp de pace si ne oprim intr-un loc in care istoria si-a lasat urmele adanci si frumoase timp de 4000 de ani, un loc pe care popoarele lumii l-au ravnit si si l-au disputat cu indarjire, un loc pe care religiile lumii l-au pictat cu veneratie fata de Baal, Iisus, Alah etc, o oaza supranumit “Mireasa desertului”, PALMYRA.
Nu stiu cum mai arata acum, dupa distrugerile razboiului, dar Palmyra de dinainte de ISIS era visul oricarui calator sau istoric, era un amalgam al religiilor Pamantului, o briza inmiresmata a unei istorii zbuciumate.
Istoria Palmyrei de-a lungul secolelor este una frumoasa, este o istorie a maririi si a decaderii: candva punct important pe Drumul Matasii, acest oras locuit la inceput de Palmyreni (un mix de aramaici, armoriti si arabi), cu influente greco-romane, care se rugau la zeii Mesopotamieni sau la zeii Semitici sau la zei arabi, a devenit la un moment dat capitala Imperiului Palmyrian, pentru a fi apoi cucerita si transformata in colonie romana, sub care a inflorit. Dupa romani au venit crestinii si apoi arabii si apoi mamelucii si apoi turcii si apoi iar crestinii si apoi iar arabii. Toti si-au lasat aici amprenta si toti au facut din Palmyra o clepsidra a istoriei.
Pozele de mai jos sunt, poate, printre ultimele care va arata Palmyra asa cum era, cu mai putin de 1 luna inainte de razboi, monumentele fiind distruse in mare parte intre 2015-2017 de catre ISIS. (am comentat acolo unde acest lucru s-a intamplat)
Siria inseamna si mare, iar plaja in principalul port al tarii, Latakia, era comparabila ca frumusete cu plajele grecesti:
In acele zile Siria era un loc safe, in care viata usoar sau grea, era frumoasa.
Erau zile in care te puteai bucura de micile placeri ale vietii
in care treceai pe strazi nesfarsite si libere
tragand cu ochiul la tancurile si radarele lui Bashar
te strecurai prin orase insufletite 
cascai ochii cand vedeai o Solenza transformata in taxi
beai un Pepsi pe care scria in araba “Ramadan fericit”
pofteai la o rodie de pe marginea drumului
si-l priveai cu nepasare pe Bashar fericit de pe afise cat casa
Acum Siria e o amintire frumoasa pentru cei care i-au simtit magia, o necunoscuta eterna pentru ceilalti, o lacrima pe obrazul unei lumi zbuciumate.
