VALCEA, poate cel mai frumos judet din Romania

VALCEA, poate cel mai frumos judet din Romania

preluare dupa Liviu Popescu

Cine sunt Valcenii?

Nu-s nici olteni, nici munteni si nici ardeleni de imprumut. Am luat perfectul simplu din Oltenia, eleganta si pedanteria Munteniei si darzenia transilvanenilor. Ne-am folosit de munti pentru a crea primul stat romanesc dupa ce aroma latina de dupa 105 deja infiintase o limba in care visam noi azi. Am respectat fortaretele romane si i-am aratat, la Posada, regelui maghiar ca mai jos de aici nu are cum sa treaca.

Valcea porneste din transhumanta celor mai frumosi munti – piscurile inalte, dar moi ale Parangului si crestele taioase ale Fagarasilor. Acolo am spus ca este destinul nostru sau acolo a inceput. Din varful Surului si al Steflestilor am ales, precum Moise, taramul sfant. Si tot Moise a spart Fagarasul si Parangul in doua, ca sa treaca Oltul.

In sunetul talangii mioarelor, am coborat dinspre Caineni, Voineasa si Malaia si am asternut ceea ce ne oferise Dumnezeu, un minunat compozit – ia de munte si ia de ses, cantul pastorilor si doina haiduciei de codru, casa brancoveneasca si cula olteneasca, casa pastoreasca si cerdacul muntenesc.

Ne-am imprumutat vietile de la Caineni pana jos, spre Balcesti, ne-am schimbat lemnul de brad cu graul galben-auriu de sud. Am creat, poate, cea mai reusita compozitie, cea careia Mircea cel Batran i-a spus judet, primul de pe harta acestei tari.

Ce este Valcea?

Este Olimpul unde Mircea a ales sa priveasca, dupa trecere, Oltul la Cozia,

unde Matei Basarab a urcat pentru ultima data pe muntele Arnotei,

unde Brancoveanu a vorbit cu Dumnezeu la Hurezi,

unde Mihai s-a botezat in Iisus la Dragoesti.

Valcea este judetul care are o simfonie interpretata de dirijorul Olt si de instrumentistii Lotru, Topolog, Oltet, Pesceana, Cerna, Luncavat, Govora, Olanesti, o simfonie albastra,

care aduce in prezent povestile frumoase, in clipocit de ape, ale nobililor Oteteliseni, Tetoieni, Maldaresti, Paraieni, Zatreni, Boicesti, Rudeni, Dragoesti, Plesoieni, case nobiliare care au scris aici istorie, au ridicat spre cer temple sfinte, au pictat, au construit, au respectat acest pamant.

Suntem judetul care a iubit cerul punand, dinspre sus spre jos, un arhipelag monastic, incepand cu Cornet, Cozia, Turnu, Ostrov, Stanisoara, Berislavesti, Frasinei, Hurezi, Bistrita, Arnota, Dintr-un Lemn, Govora, Surpatele, Mamu si putem scrie sute de coli cu bisericile de lemn sau troitele devenirii noastre crestine.

Aici doarme Stroe Buzescu, aici, Radu de la Afumati a fost iertat de pacate, aici, Virgil Ierunca a mangaiat frumosul. Aici au aparut tiparul, cartea veche, limba romana scrisa; daca nu era Manastirea Govora, Pantheonul Romanesc nu exista.

Aici este singurul loc gemotric unde invartita dorului de la munte traieste la un loc cu hora de la ses. Aici, pamantul se crapa de carbune, sare, ape minerale, pastravi si lostrite, iar ursul si cerbul joaca seara un tabinet, stiindu-se acasa langa floarea-de-colt, castanul comestibil, jnepenii intelepti si bujorii de sus, sangele divin al muntelui de Valcea…

Si astronomic Valcea e singulara in Romanaia, pentru ca aici este intersectia paralelei 45 cu meridianul 25!

Nu poti sa nu iubesti Valea Oltului cand stai langa Carlig si privesti muntii care soptesc in defileu sau Lotrul atunci cand fuge, ca un derbedeu, din lacul Calcescu. Nu poti sa nu taci cand treci pe langa Cozia lui Mircea, muntele sfant al dacilor care i-a inspirat pe ai lui Burebista sa faca un steag de lupta.

Nu poti sa nu iubesti corcodusii Valcii, miile de egrete de pe lunca, deltele care se pierd spre Voicesti, sarea romana, Buridavele de sub pamant, mierlele ascunse printre fagi, cucii care au un perfect simplu la sud si un cantec mai moale spre nord. Nu poti sa nu iubesti povestile Cotosmanului si ale uriasilor care au trait aici in preistorie, sa nu bei un vin de Dragasani in oale de lut de Horezu. Sa musti cu lacrimi o paine in test de Balcesti si sa nu te infiori la padurile de cruci de la Pesceana in jos.

Am dezlegat cu totii careul lui Nicolae Popescu-Rebus, matematicianul de la Pietrari, am ascultat-o pe Lovineasca la Europa Libera, am scris cu stiloul lui Poenaru, am ras la BD-urile cu Dem Rădulescu, am cumparat carti de la Humanitas-ul lui Liiceanu, l-am respectat pe Balcescu pentru vizionarismul sau, am baut vin pe muzica Mariei Ciobanu, am cantat cu Antract, am intonat imnul cu Pann, am schiat la Obarşia Lotrului, am respectat jertfa lui Praporgescu din Marele Război, am mers la polul sud cu Neamu, am fost cu potecasii la Slatioara, am patimit alaturi de Tutea si Militaru la Ocne, l-am respectat pe Draghicescu…

Si mii de alte lucruri le-am făcut, fie in foisorul brancovenesc, fie in cerdacul muntenesc, fie in casuta semeata a ciobanilor veniti de peste munti.

Vâlcea nu s-a terminat… Vâlcea abia acum începe.