Stromboli, o aventura pe vulcan

O POVESTE ADEVARATA – tragicomedie (tragica din punctul meu de vedere, comica din al vostru, sunt sigur)

Eram pe plaja, pe insula, la poalele vulcanului si ma holbam la varful lui fumegand. Si m-am intrebat nevinovat:”Urc in varf?” de parca venisem acolo ca sa urc pana in varf (pana in acel moment nici nu-mi trecuse prin cap, gandul cu care venisem era cel de a urca putin si a vedea “Sciara del fuoco”, sau sa dau ocol insulei cu barca etc.)

Si, gandind probabil ca 900m cat are vulcanul nu e cine stie ce inaltime, ca hotelierul zisese ca in 2-3 ore sunt sus, ca e ca o plimbare, mi-am raspuns rapid “Urc!”

And what a ride it was!!!

Eu stau la bloc, munca la birou, daca se strica liftul efortul de a urca pe scari mi se pare o munca de Sisif, ce-o fi fost in capul meu?

Totul a inceput perfect: ghidul italian, am schimbat ceva vorbe si mi-a spus clar ca e o plimbare lejera, ca facem pauze la fiecare jumatate de ora, s-a uitat putin ciudat la mine fiindca eram in blugi, ca orice alpinist diletant si mi-a prezentat grupul cu care urma sa urc. Am fost fericit: erau vreo 20 de nemti, toti peste 50 de ani, ba chiar cativa de peste 65, vreo doua babe aveau, cred, vreo 70. Erau ei destul de bine echipati, dar tot mosi si babe erau. Nici macar faptul ca erau intr-un tur al vulcanilor, ca urcasera deja pe Vezuviu si, dupa Stromboli, trebuiau sa urce si pe Etna, nu mi-a starnit vreo emotie. Se anunta o dupa-amiaza extrem de placuta, lejera si plina de surprize minunate.

Si am pornit…

 Tinereii

 Eram inca happy

Ramaneam in urma

Inca happy

Probleme Gogule?

Dupa prima jumatate de ora eram ultimul, dupa inca 15 minute eram tot ultimul, dar la vreo 100m de ei si simteam ca-mi ies ochii din cap. De oboseala si de nervi fiindca nu intelegeam cum “tinereii” din fata merg asa, ca robotii, fara oprire.

Priveliste senzationala

In acel moment ghidul italian a sesizat faptul ca o “oaie” a ramas in urma si, spre marea mea bucurie a oprit grupul pana am ajuns langa ei. M-a intrebat ingrijorat daca pot urca, atentionandu-ma ca trebuie sa iau o decizie, ori ma intorc ori urc, deoarece trecand de acel moment nu m-as mai fi putut intoarce singur. Raspunsul meu? “Poftim? Eu sa nu pot?Cum adica sa renunt?” Desigur ca fata mea distrusa spunea altceva si atunci ghidul s-a gandit sa ma tina aproape si m-a pus sa merg in spatele lui, adica al patrulea, dupa o tanti de vreo 70 de ani, care era cea mai lenta dintre nemti. Asa ca, din ultimul am ajuns pe 4, spre uimirea nemtilor care inca ma incurajau, ca niste nemti buni ce erau.

Si am pornit din nou.

Dupa o juma de ora eram la vreo 30m de baba din fata care se misca de parca era teleghidata.

Poza facuta de langa baba de 70 ani, care se distantase deja; grupul de nemti in spate: 

Intre timp cerul se intunecase, pornise vantul si se anunta o ploaie strasnica. Neamtul din spate, pe la vreo 60 ani, s-a oferit sa ma ajute cu rucsacul 🙂 si m-a intrebat “It’s heavy?”. I-am raspuns “No, I’m heavy!” Cei din spatele lui deja protestau (in germana, dar sigur erau vorbe de bine). Neamtul m-a intrebat apoi de unde sunt si cuvantul Romania s-a propagat ca varicela pana la ultimul din grup. Din ce in ce mai bine, nu? Desigur ca ghidul a observat zbaterea mea si a urmat un dialog spumos intre mine si el in italiana, in vociferarile dezaprobatoare la adresa mea a nemtilor; eu ii spuneam ca promisese la inceput ca facem pauza la fiecare jumatate de ora, ca nu facuse, el imi spunea ca sa ma uit pe cer, ca trebuie sa ne grabim, ca daca vine furtuna murim acolo. Am incercat, desigur, sa-i explic ca prefer posibilitatea mai mica de a muri din cauza furtunii decat cea mai probabila de a muri de epuizare. Neajungand la un consens, a ramas ca el (cum se spune, cel mai destept cedeaza :))

Si am pornit din nou.

Dupa inca vreo ora am vazut varful si-am zis gata, stop. Duceti-va voi inainte si voi veni si eu mai incolo. Toti au parut extrem de usurati ca scapa de mine si au intins-o rapid. Am ajuns si eu dupa vreun sfert de ora in varf. 

Ajuns acolo, dupa ce am stors tricoul de transpiratie, m-am asezat tacticos si, spre stupoarea generala a nemtilor si a inca unui grup care ajunsese acolo cu vreo jumatate de ora inainte, mi-am aprins o tigara. Vaai ce buna a fost, foarte buna.

Apoi a fost frumos. Vulcanul si-a facut treaba si a erupt de cateva ori spre bucuria generala si toti erau fericiti.

Asta pana cand a inceput sa ploua, s-a facut intuneric si ghidul s-a hotarat ca trebuie sa coboram.Ma intreaba “Crezi ca poti sa cobori?” Ii raspund “Eu???Cum sa nu?” Doar ce era atat de greu sa cobori?

Si am pornit din nou.

A fost ca o coborare in infern. Intuneric in jur, ploaie, fulgere, trasnete, coborare abrupta prin cenusa vulcanica in care picioarele intrau pana la genunchi, lampi mici care luminau cam la o jumatate de metru in fata. Desigur ca mi s-a parut mai greu decat la urcare si desigur ca atunci cand am ajuns jos imi tremurau picioarele de parca erau bagate in priza.

Nemtii? Veseli, proaspeti si glumeti se uitau la mine ud pana la piele, in blugi murdari pana la genunchi (din pacate singura pereche de pantaloni pe care ii aveam la mine, ceea ce a creat cateva probleme vestimentare a doua zi) si extrem de obosit.

In concluzie, o experienta teribila, dar sentimentul pe care il ai acolo sus, pe marginea craterului care erupe si apoi sentimentul de jos, cand realizezi ca ai supravietuit, sunt de neegalat si-ti vor ramane in minte pentru totdeauna.

PREMISE ALE AVENTURII

DE CE?

Stromboli a fost pentru mine un vis al copilariei. Am visat de mic acest vulcan, cam de cand am citit cartea lui JV si l-am studiat an de an de cand Internet-ul mi-a permis sa-l vad.

Sicilia este o altfel de Italie, nu poti sa spui ca stii ce este Italia daca nu vezi Sicilia.

CUM?

Pai cu avionul, pana in Catania. De acolo cu masina pana la Milazzo de unde iei ferry. Ferry-ul trece prin toate insulitele eoliene: Vulcano, Lipari, Panarea etc. si este o excursie superba.

Biletele de ferry se iau din port, dimineata, inainte de plecare.Aveti grija cu vremea, daca este cumva furtuna pe mare, italienii, lenesi ca si noi nu se deplaseaza din casa, asa ca aveti sansa sa ramaneti blocati pe insula(pe noi doar elicopterul ne scos de acolo 🙂 )

Din elicopter

CAND?

Mai ales vara adica de prin mai pana prin septembrie.

DE VAZUT?

Catania, destul de inghesuit, dar piata centrala este superba.

Taormina – a must see pentru orice turist, nu trebuie sa pierdeti sentimentul pe care vi-l da plimbarea pe stradutele inguste si pline de farmec ale acestui orasel sicilian, aromele mancarurilor din pizzeriile de familie, cotrobaitul prin magazinele de souveniruri si marea superba care se asterne la picioarele oraselului.

Palermo – din pacate nu am ajuns, dar, cu siguranta as fi vrut sa ajung la statuia lui Balcescu, mort aici in 1852.

Etna – vulcanul nu doarme si ofera o priveliste de neuitat.

Milazzo – oras port, de aici se pleaca spre Stromboli, dimineata iesiti in port si nu veti fi dezamagiti.

Stromboli – oraselul este mic si frumos; ca punct de interes, pe langa Sciara del fuoco se poate vedea si casa in care a stat Ingrid Bergman in timpul filmarilor la “Stromboli”