Petra, minunea lumii, este fara indoiala cea mai valoroasa comoara a Iordaniei si cea mai mare atractie turistica. Este un oras vast, unic, sculptat in stanca, de catre Nabataeeni, un popor care s-a stabilit aici cu mai mult de 2000 de ani in urma, transformandu-l intr-o intersectie importanta pentru matasea, condimentele, tamaia si alte rute comerciale care au legat China, India si Arabia de Sud cu Egipt, Siria, Grecia si Roma.

Muntii gigantici rosii si templele uriase ale unei rase disparute nu au nimic in comun cu civilizatia moderna si nu cer nimic de la aceasta decat sa fie apreciate la adevarata lor valoare – ca una dintre cele mai mari minuni pe care le-a facut vreodata natura si omul.

Desi au fost scrise multe despre Petra, nimic nu te pregateste pentru acest loc uimitor. Trebuie vazuta pentru a fi crezuta.

Ca sa ajungi la Petra cobori lin dealurile aride ale Iordaniei catre Wadi Musa, oraselul “dormitor” al turistilor.

Intrarea in Petra, dupa ce ai trecut de portile site-ului si te-ai urcat pe un cal, magar sau pur si simplu ai luat-o pe jos, nu anunta nimic, treci doar pe langa cateva morminte vechi si locuinte sapate in piatra

pana cand ajungi la intrarea care se face prin Siq, un defileu ingust, cu o lungime de peste 1 km, care este flancat de o parte si de alta de varfurile inalte, de 80 de metri inaltime. Mersul prin Siq este o experienta in sine. Culorile si formatiunile rocilor sunt orbitoare.

Pe masura ce ajungi la capatul Siq-ului, vei avea o experienta de neuitat, pentru ca vei privi pentru prima oara Al-Khazneh (Trezoreria).

O fatada masiva, de 30 m latime si inaltime de 43 de metri, sculptata din piatra rosie, de culoare roz-amurg. A fost sculptat la inceputul secolului I ca mormant al unui important rege Nabataean si reprezinta geniul ingineresc al acestor oameni vechi.

Trezoreria este doar prima dintre numeroasele minuni care alcatuiesc Petra. Veti avea nevoie de cel putin patru sau cinci zile pentru a explora cu adevarat totul aici.

High Place of Sacrifice (Locul inalt al sacrificiului, al-Madhbah in limba araba) este unul dintre cele mai inalte puncte usor accesibile din Petra, cocotat pe stanci care coboara aproape 170 de metri spre Wadi Musa de mai jos (500 de trepte pana sus). Este doar unul dintre zecile de locuri inalte, asezate pe creasta si in varful muntelui in jurul Petrei, toate având un design si o functie similare. O platforma cu o lungime de aproximativ 15m si o latime de 6m a servit ca loc de ceremonii religioase. De aici de sus, Petra se arata calatorului in toata splendoarea sa:

Se vad mormintele nabateene

Se vede marele templu

Dar Petra ascunde mai mult decat vezi cu ochii, pentru ca, serpuind printre stanci si urcand prin defilee, 800 de trepte te vor purta obosit, batut de soare, dar fericit si curios catre o alta minune de peste veacuri, The Monastery.

Indiferent daca doriti sa calatoriti cu un magar sau nu (preturile sunt foarte negociabile), va trebui cel mai probabil sa va luptati cu hoardele copiilor care te vor intreba “Taxi cu aer conditionat, domnule?”

Cel mai bun moment pentru a urca este dupa-amiaza; nu numai ca este mai multa umbra, dar soarele se va misca suficient de mult pentru a bate direct pe fatada monumentului. Un localnic a deschis o cafenea intr-o pestera opusa: stai la una din mesele umbrite din fata pentru a admira intreaga constructie.

Fatada manastirii este atat de mare incat pare a fi o iluzie optica – usa este mai inalta decat o casa. La prima vedere, fatada arata la fel ca Trezoreria, dar este mult mai putin ornamentata; nu exista practic nici o decorare.

Numele “Manastirea” este din nou un nume gresit, probabil sugerat de niste cruci zgariate in interior; aceasta a fost aproape sigur un templu, eventual dedicat regelui Nabatean Obodas I, care domnea in primul secol i.Hr. Interiorul este o singura camera. Piata imensa din fata monumentului nu este naturala: a fost planificata in mod deliberat, probabil pentru multimea uriasa care se aduna aici pentru ceremonii religioase.

In partea stanga a monumentului exista o poteca ce duce la urna din partea de sus a fatadei, care are peste 10 m inaltime. Saritura pe urna este un prilej de bucurie pentru copiii locali, mici pastori de capre; daca va trece prin cap sa-i urmati, nu uitati ca ei fac asta de zi-de-zi.

Deplasarea prin nisipul fierbinte si rosu al Petrei poate fi anevoioasa pentru unii, asa ca nu va sfiiti sa apelati la orice va face viata mai usoara: cai, camile, magari

si sa va trageti sufletul in umeroasele cafenele de pe marginea drumului, cu ochii la mormintele nabateene.

In finalul calatoriei tale, opreste-te putin si priveste Desertul Arabiei din varful Petrei, arunca un ochi in timp si vei vedea caravane fara sfarsit venind, plecand, ducand cu ele imaginatia si stiinta unui popor disparut, vei vedea apoi greci, romani, turci venind si plecand, dar lasand aici urme minunate, vei vedea apoi nisipul punand stapanire pentru sute de ani asupra acestor locuri si, vei vedea apoi, oamenii moderni, cu bune, cu rele, venind, plecand, ducand cu ei amintirea unui loc cum nu e altul in lumea asta frumoasa.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

20 + 15 =